Ce este sindromul Claude Bernard Horner la câini?
Sindromul Claude Bernard Horner este o tulburare neurologică a inervației oculare simpatice care se manifestă la câini prin tulburări oftalmologice. Acest sindrom este cauzat de disfuncția nervilor simpatici ai ochilor și a mușchilor faciali din jur, care în mod normal ajută la controlul clipirii ochilor sau a tonusului muscular.
Afecțiunea apare de obicei brusc și afectează de obicei o parte a capului, dar poate fi bilaterală dacă afectarea nervului este situată între hipotalamus și rădăcinile nervoase de la T1 la T3.
Ce cauzează sindromul Horner?
În 50-90% din cazuri la câini, sindromul Claude Bernard Horner este adesea clasificat ca idiopatic, adică nu are o cauză cunoscută. Labradorii sunt astfel predispuși rasial la această afecțiune, cum ar fi Cockers, Collie și Golden Retriever.
În alte cazuri, sindromul Claude Bernard Horner poate fi secundar:
- la leziunile hipotalamice cauzate de tumori sau traumatisme,
- leziuni ale trunchiului cerebral, cauzate de tumoră, infecție, traumă sau proces inflamator,
- la leziunile măduvei spinării în urma unui traumatism, hernie de disc sau embolie fibrocartilaginoasă,
- lezarea rădăcinii nervoase între T1 și T3 în cazul avulsiunii plexului brahial (ruperea unui nerv în urma unui traumatism),
- leziuni ale trunchiului simpatic și ale ganglionului cervical cranian apărute ca urmare a unui traumatism, intervenții chirurgicale sau a dezvoltării unei tumori mediastinale,
- lezarea urechii medii în urma otitei, traumatismelor, dezvoltării unei tumori sau a unui polip nazofaringian,
- leziuni retrobulbare secundare unui traumatism sau prezenței unei tumori sau abces.
Cum se manifestă sindromul Claude Bernard Horner la câini?
Cele mai frecvente semne clinice ale sindromului Claude Bernard Horner sunt:
- o ptoză (scădere) a pleoapei superioare,
- o pupilă îngustată (mioză),
- o a treia pleoapă care pare roșie și ridicată pe ochi,
- roșeața conjunctivei,
- un ochi care pare mai scufundat (enoftalmie).
Alte simptome pot însoți semnele oftalmologice. Acestea variază în funcție de localizarea leziunii nervoase și pot include, printre altele, sindromul vestibular sau paralizia membrelor.
Care este tratamentul sindromului Claude Bernard Horner?
Tratamentul depinde de starea cauzală.
Astfel, dacă câinele dumneavoastră are sindromul Claude Bernard Horner, mai multe teste de diagnostic pot fi indicate printre examenele oculare și urechi, radiografii cervicale și, eventual, o scanare a creierului sau RMN. Testele pot include instilarea de picături de neosinefrină plasate în ochiul afectat pentru a ajuta la localizarea sursei problemei.
Totuși, majoritatea cazurilor de sindrom Horner sunt idiopatice și pot fi tratate cu tratament simptomatic folosind picături oftalmice.
Dacă nu este prezentă nicio cauză patologică subiacentă, problema tinde să se rezolve spontan, dar poate dura săptămâni sau luni în funcție de gravitatea ei.